Images gif tea,imagini miscatoare gif frumoase ceai
La un ceai ..
Murmurul apei
Călugarul Eisai a ținut să evidențieze efectele benefice ale ceaiului verde în cartea sa Menținerea sănătății prin ceai (1211): „Ceaiul este un medicament miraculos pentru menținerea sănătătii. Ceaiul are o putere extraordinară de prelungire a vieții. Oriunde o persoană cultivă ceai, va avea parte de o viață lungă.” Din toate timpurile ceaiul este „elixirul care creează lăcașul de nestrămutat al nemuririi”. Din acest pasaj reiese faptul că ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi ca un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem și confirmarea știintifică a ceea ce se spunea în vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al menținerii sănătății”. Devine din ce în ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor.
Uleiuri esențiale, teină, cafeină, tannini catechici, flavonoide (cuercetină, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina)[2] și componenta principală epigallocatechina gallata( EGCG), cea mai importanta componenta a fractiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datorează în primul rând conținutului de teină, de tanini si de compuși polifenolici.Polifenolii și catechinele combat radicalii liberi produși de poluare, fum de țigară, gaze de eșapament, ultraviolete iar alcaloizii exercită un efect de stimulare nervoasă[3]. Flavonoidele, se pare, protejează împotriva stresului.[4]
Substanțele aromatice dau o savoare deosebită ceaiului.
Toate aceste componente fac din ceaiul verde un excelent antioxidant, diuretic, stimulator cerebral, stimulator al proceselor de ardere a grăsimilor și factor de protecție anticancer.
Murmurul apei
Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în China și prin anul 700 al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinală decât o băutură. În textele europene apare în 1559, la
Veneția, sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung[1]. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi ca și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a apărut doar în timpul dinastiei Han(206-220), atunci au început să-l aplice ca medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el spera că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urmă au apărut și mici ceainării. Când Marco Polo ajunge în China ceainăriile deja fac parte din cultura locală.
Veneția, sub numele de chai catai, ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung[1]. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi ca și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a apărut doar în timpul dinastiei Han(206-220), atunci au început să-l aplice ca medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el spera că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urmă au apărut și mici ceainării. Când Marco Polo ajunge în China ceainăriile deja fac parte din cultura locală.
Uleiuri esențiale, teină, cafeină, tannini catechici, flavonoide (cuercetină, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina)[2] și componenta principală epigallocatechina gallata( EGCG), cea mai importanta componenta a fractiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datorează în primul rând conținutului de teină, de tanini si de compuși polifenolici.Polifenolii și catechinele combat radicalii liberi produși de poluare, fum de țigară, gaze de eșapament, ultraviolete iar alcaloizii exercită un efect de stimulare nervoasă[3]. Flavonoidele, se pare, protejează împotriva stresului.[4]
Substanțele aromatice dau o savoare deosebită ceaiului.
Toate aceste componente fac din ceaiul verde un excelent antioxidant, diuretic, stimulator cerebral, stimulator al proceselor de ardere a grăsimilor și factor de protecție anticancer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu