Pasari,leu,lionmliliac bat

Vrabie,sparrow
vrabie sparrow
Leu,Lion
leu lion
Vultur,Eagle
vultur eagle apa
Liliac miscator animat gif,bat gif
летучая мышь,liliac,bat



Liliacul
Savantul italian Lazzaro Spallanzane,in vara anului 1973,a batut de sute de ori drumul spre clopotnita catedralei din Padova pentru a face o extrem de interesanta experienta cu liliecii ce atirnau chiorchine prafuite ale ultimii bolti. Intii a intins numeroase fire subtiri intre tavan si podea, apoi a luat citiva lilieci,le-a aplicat ceara pe ochi, dupa care lea dat drumul. A doua zi a prins liliecii cu lentile de ceara si, spre surprinderea sa, a constatat ca stomacul lor era plin de tintari. Deci aceste animale nu aveau nevoie de ochi pentru a vina. Spallanzane a tras concluzia ca liliecii sint inzestrati cu un al saselea simt, necunoscut, care le permite sa se orienteze in zbor.
Cu totul intimplator, in anul 1912, Maxim, inventatorul mitralierii cu incarcator automat, a e,is ipoteza ca liliecii se orienteaza cu ajutorul ecoului produs de zgomotul propriilor aripi, propunindu-si sa construiasca pe acest principiu un aparat destinat sa avertizeze navele de apropierea aiesbergurilor.
Olandezul S.Dirjkgraaf, in anul 1940, si rusul A.Kuziakin, in anul 1946, au demonstrat clar ca organele de pipait nu joaca nici un rol in orientarea liliecilor, pulverizind si ipoteza care rezistase un veac si jumatate. Savantii americani D.Griffin si R.Galambos au reusit sa dea explicatie reala a orientarii liliecilor. Apropiindu-i de un aparat pentru detectarea ultrasunetelor, au constatat ca liliecii emit o multime de strigate, imperceptibile pentru urechea omeneasca. Ei au reusit sa descopere si sa studieze proprietatile fizice ale strigatelor liliecilor. Introducindule in urechi electrozi speciali, ei au stabilit totodata si frecventa sunetelor percepute de auzul acestora.
Iata deci ca progresul stiintei si tehnicii a permis formularea explicatiei uneia dintre  cele mai tulburatoare taine ale naturii.
Se stie ca din punct de vedere fizic, sunetul este o miscare vibratorie, propagindu-se sub forma de unde intr-un mediu elastic.
Frecventa sunetului(deci inaltimea sa) depinde de numarul de vibratii efectuate intr-o secunda.Urechile noastre percep vibratii aeriene de la 16 pina la 20 de mii de Herti. Sunetele cu frecventa mai mare de 20 de mii de herti, imperceptibile pentru om, se numesc ultrasunete si pot demonstrate foarte usor cu ajutorul unei lame de coart pusa sub tensiune si introdusa in apa. Noi nu auzim zgomotul lamei de coart, dar vedem rezultatele vibratiilor sale sub forma unor virtejuri si chiar tisnituri de apa. Cu ajutorul cuartului, putem obtine vibratii pina la un miliard de herti.
Lliliecii, asa dar, folosesc ultrasunetele pentru orientarea lor. Ultrasunetele sunt produse de vibratiile corzilor vocale. Prin structura lui, laringele seamana cu un fluier. Aerul expirat din plamini, eliminindu-se cu mare viteza prin el, da nastere unui suerat cu o frecventa de 30 000 - 150 000 herti, neperceputa de urechea noastra. Presiunea aerului care trece prin laringele unui liliac este de doua ori mai mare decit a unei locomotive cu vapori, ceea ce pentru un animal atit de mic e o performanta remarcabila.
In laringele animalului iau nastere 5 - 200 de vibratii sonore de inalta frecventa (inpulsuri ultra sonore), care nu dureaza fiecare decit 2 - 5 miimi de secunda, de obicei, deci semnalul este foarte scurt. Acesta constituie un factor fizic foarte important: doar el poate asigura o inalta precizie ghidajului ultrasonic.
Dintr-un obstacol situat la 17m, sunetele emise se intorc la liliac in circa 0,1 sec. Daca durata semnalului sonor depaseste 0,1 sec, ecoul reflectat de obstacole situate la mai putin de 17 m este receptat de urechea animalului, in acelasi timp cu sunetul ce ia dat nastere.
Dar, dupa intervalul de timp ce separa sfirsitul semnalului emis de primele sunete, de ecou, liliacul isi face o idee despre distanta care il desparte de obiectul care a reflectat ultrasunetul, iata motivu pentru care impulsul sonor este asa scurt.
S-a constatat ca un liliac cu cit se aproprie de un obstacol, cu atit sporeste numarul strigatelor. In zbor normal, faringele animalului nu emite decit 8 -10 semnale pe secunda. Dar este indeajuns ca animalul sa fie reperat prezenta unui vinat, pentru ca zborul lui sa se precipite si numarul semnalelor emise sa ajunga pina la 250 pe secunda. Aceasta este hirtuirea prazii prin regruparea coordonatelor. Aparatu de  ecolocatie  a liliacului functioneaza destul de simplu si ingenios. Animalul zboara cu botul deschis, astfel ca semnalele pe care le emite sunt radiate intr-un con cu deschidere mai mare de 90 de garde.Liliacul se orinteaza prin compararea semnalelor receptionate de urechile lui, care ramin ridicate in tot timpul zborului, ca antene de receptie. Ca o confirmare a aceste presupuneri, se citeaza faptul ca, daca una din urechile liliacului este impiedicata sa functioneze, animalul piered cu desavirsire capacitatea de a se orienta.
Daca radarul ramine un admirabil detector pentru distante mari, locatorul liliecilor pe baza de ecou, ramine mijlocul ideal pentru distante mici.       

Comenteaza cu facebook

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu