Copyright Policy

Felicitari de Paste ,fluture,oua,sclipici


Felicitare de Paşti
Lumină în suflet de Paşti!


Paşte,Easter,Пасха,sclipici

Paşte Fericit! Felicitari animate gif

Sărbători Fericite ! gif




Învierea Domnului felicitare

Tag;Porumbel,ouă,fluture,flori Paşte gif animate felicitari




Mare este bucuria Invierii. Pentru noi, crestinii, intr-un an bisericesc nu este bucurie mai mare decat in noaptea Invierii, care se transforma in dimineata, cand alergam cu totii la mormant sa il vedem gol, si sa primim vestea care i-a umplut de uimire pe ucenici: Hristos a inviat din morti.


Aceasta bucurie amestecata cu o uimire desavarsita mi se pare ca o putem percepe cel mai bine privind cu atentie la doua din icoanele "mai smerite" (in lipsa unui alt cuvant, mai fericit ales), si anume cele care se numesc "Coborarea de pe Cruce" si "Plangerea de Ingropare". De ce aceasta? Pentru ca nu putem intelege bucuria ucenicilor fara a intelege drama lor, fara a patrunde in atmosfera acelor zile intunecate, cand "mirele s-a luat de la ei".

Ucenicii credeau cu adevarat ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. O marturiseste Petru ("Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu") in numele celor doisprezece. Urmandu-i Lui, au vazut orbii primind vederea, leprosii curatindu-se, ologii mergand si mortii inviind prin singura vointa lui Iisus.

Acesta era Cel care le promisese ca la Judecata vor sta pe tronuri, judecand semintiile lui Israel. Le vorbise despre Imparatia Cerurilor, "care este in ei". Le vorbise despre iertarea pacatelor, si traind langa El vazusera un alt fel de a trai, in apropierea lui Dumnezeu, hranindu-se nu doar cu paine, ci si "cu tot Cuvantul care iese din gura Lui". Nu doar ca mortii inviau, dar ei insisi inviasera in preajma Lui, preschimbandu-se din pescari de pesti in pescari de oameni, gata de a se apropia de Imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu.

Joi, inaintea Patimilor, au stat la masa cu El. Le-a vorbit multa vreme, privind la cer, dezvaluindu-le cu cuvinte simple dimensiunea cosmica a acelor clipe si a menirii lor in planul Lui cu privire la lume. Au stat la cina si au mancat Trupul Lui si au baut Sangele Lui. Trupul Lui, despre care El le-a zis ca "se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor".

Si astfel privim in icoana Plangerii, si vedem cum s-a frant trupul Lui. Mama Lui ii saruta obrazul, dar obrazul Lui este mort. Fata Fiului lui Dumnezeu este lipsita de expresie, doar Maica Sa simte, dincolo de rigiditatea trupului, viata cea vesnica pe care a purtat-o in pantece si in inima. Maria Magdalena isi ridica mainile spre cer, Iosif din Arimateea ii saruta picioarele, iar Apostolul Ioan mana dreapta. Trupul Lui s-a frant, si doar un ucenic este langa el. Unde sunt ceilalti?

Scriptura nu mentioneaza unde sunt ceilalti ucenici. Nu mentioneaza, pentru ca risipirea lor este o indicatie clara a disperarii care i-a cuprins, a dezamagirii totale si finale. Aveau un vis, traisera un vis, parca traisera intr-o lume de basm, din care fugisera "toata durerea, intristarea si suspinarea". Se apropiasera de izvorul vietii, fusesera indestulati de el, si acum nu mai aveau nimic. Totul s-a terminat. Sosise clipa disperarii, a domniei totale a intunericului.

Nu aveau nicio speranta a invierii. Aceasta se vede limpede din reactia total neincrezatoare a ucenicilor la auzul vestii. De ce ar fi crezut in inviere? Desigur, pentru ca le-a vestit-o Hristos. Dar noua ne vine usor sa zicem aceasta acum. Oare noi am fi crezut? Probabil ca nu. Oamenilor le vine greu sa creada in inviere si acum, dupa ce s-a petrecut.

Nu mai ramasese nimic, doar trupul frant al lui Iisus. Privim din nou in icoana Coborarii de pe Cruce: atarnat pe lemn, trupul lui Iisus nu mai are nimic din maretia divina. "Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!". Cat de mult se coborase deja catre ei! El a ales insa un alt mod de a se cobori de pe cruce, unul pe care ei nu l-au inteles, care a umplut lumea de uimire si de intristare. Acesta a fost "ceasul lor si stapanirea intunericului", cand femeile sunt mai curajoase decat barbatii si ii imbratiseaza picioarele si ii saruta obrazul, cand Nicodim ii scoate cuiele din picioare si Iosif din Arimateea ii pregateste mormantul. In cele din urma, s-a gasit si pentru El, in acea saptamana in care a fost nevoit sa doarma in Betania, un loc unde "sa-si plece capul" in Ierusalimul Sau cel iubit.
Citeste mai departe>>
Sursa: www.crestinortodox.ro

Comenteaza cu facebook